Există o multitudine de articole, cărți, interviuri, studii și filme care abordează aceasta temă, iar problema cea mai des intâlnită este contradicția datelor. Există părți care susțin că o dietă ketogenică contribuie la echilibrarea sistemului hormonal, există alte părți care susțin că aceasta dă totul peste cap.

Ne aflăm în făța unui subiect complex și, în același timp, delicat, iar, în datele pe care le avem la dispoziție este foarte posibil ca și unii și alții să aibă dreptate și în același timp, în mod paradoxal, nici unii, nici alții să nu aibă dreptate. Acest lucru se întâmplă pentru că trăim în dualitate, într-un univers polarizat, dar și pentru că lipsesc piese din puzzle.

Articolul cuprinde

În acest articol veți găsi informații cu privire la:

• Noțiuni introductive (hormonii și rolul lor, nutriția ketogenică[1])
• aspecte de luat în considerare în ceea ce privește interpretarea datelor: studii in vitro sau pe animale, low-carb nu înseamna ketogenic – aria gri, comorbidități, stil de viață, stresul
• principalele sisteme, afecțiuni și interacțiuni hormonale în strânsă legătură cu ketonutriția: dezechilibre metabolice, sindromul ovarului polichistic, hormonii tiroidieni, sistemul hipotalamo-hipofizar, hormonii sexuali, stresul
• concluzia: ketonutriția este un model nutrițional foarte pretențios

Noțiuni introductive

Hormonul (grec. ορμόνη, – horman, hormanus – a pune în mișcare, a trezi) este o substanță biochimică secretată de glandele endocrine sau de alte țesuturi, care stimulează și coordonează activitatea anumitor organe, țesuturi sau a întregului organism.

Sistemul endocrin este un sistem bazat pe activitatea hormonilor și a glandelor și țesuturilor endocrine, care funcționează printr-un mecanism de feedback la acțiunea acestora.

Organismul uman este una dintre cele mai performanțe mașinării din Univers, dar și foarte complex. Având în vedere acest fapt, funcționarea optimă a sa implică o sincronizare perfectă între toate elementele componente. Iată, deci, importanța hormonilor și a acțiunilor lor. Orice eroare, dacă nu este remediată, are răsunet în întregul organism, indiferent la ce nivel este. Paradoxul este că, deși organismul uman este destul de complex, nevoile sale pentru a funcționa optim sunt simple. Problema este că suntem bombardați cu atât de multe lucruri din exterior, inclusiv cu informație, încât , la acest moment, oamenii sunt dezorientați și nu mai știu cum să își utilizeze propriul corp.

Hormonii au, deci, un rol esențial în coordonarea întregului organism, dar și în coordonarea acestuia în relație cu mediul înconjurător.

În ceea ce privește nutriția ketogenică, aceasta reprezintă un model nutrițional care are la bază folosirea grăsimilor ca resursă energetică principală, în loc de carbohidrați. Schimbarea modului în care corpul alege să folosească grăsimile ca și prima opțiune se face printr-o dietă ketogenică standard, în care procentul de carbohidrați din aportul alimentar zilnic este sub 5%. Acest lucru face ca organismul să ajungă într-o stare de ketoză (ketonele din sânge > 0,5 mMol/L) și să le folosească pe acestea ca resursă energetică, o resursă mult mai eficientă și mult mai curată.

Aveți în aceste articole scrise de Gabriel Peșa mai multe detalii despre nutriția ketogenică și despre beneficiile sale.

Cum anume se influențiază reciproc hormonii și grăsimile? Acest lucru îl vom diseca în rândurile care urmează.

Aspecte de luat în considerare

Unele studii care stau la baza unor afirmații în ceea ce privește nutriția ketogenică și influența sa  asupra organismului uman, incluzând sistemul hormonal, pot fi studii făcute „in vitro” sau pe animale de laborator, în general șoareci. Este adevărat că avem în comun cu aceștia anumite aspecte, însă, pentru a formula o concluzie în ceea ce privește organismul uman este nevoie ca informația sau mecanismele constatate să fie reintegrate.

Personal, consider că nu este logic, etic și just ca niște date și informații obtinute în afara contextului (pe culturi de celule), în afara terenului de joacă, să fie automat considerate ca fiind valide în terenul de joacă, fără ca acestea să fie reintegrate mai întâi în acesta. Să ne amintim că suntem unici și ca și specie, dar și ca și indivizi.

Astfel, este indicat să nu fie luată de bună orice informație este livrată, ci să se cerceteze pe cont propriu sau să se aleagă o sursă de informare care inspiră încredere, care își face trierea și sintetizarea informației într-un mod autentic. Acest articol scris de Dr. Anthony Gustin (PerfectKeto Founder&CEO) legat de keto și hormoni. În introducerea articolului, Dr. Gustin evidențiază importanța și dificultatea de a menține o viziune obiectivă, mai ales în sistemul medical, unde există tendința de a ne agăța de acele „dovezi știintifice”. Întrebarea e: dacă există dovezi științifice, ca și în acest caz, și pro și contra, de care ne agățăm? Este clar că ceva ne scapă.

Un alt aspect este faptul că multe dintre datele respective s-au obținut în diete de tipul „low carb”, adică diete cu conținut redus de carbohidrati. Ceea ce este de înțeles este faptul că o dietă de tip low-carb nu este același lucru cu o dietă de tip ketogenic. În dietele de tipul low-carb, conținutul de carbohidrați poate să fie mai mare decât într-o dietă ketogenică, scoțând astfel corpul din starea de ketoză. O dietă ketogenică este o dietă de tip low carb, însă afirmația nu este valabilă și invers. Astfel, pentru a face afirmații despre influența nutriției ketogenice asupra sistemului hormonal, e nevoie ca datele să fie obținute din studii făcute utilizând o dietă cu adevărat ketogenică.

În plus, o nutriție de tip ketogenic nu este aceeași lucru cu o dietă de tip ketogenic. Trăim într-o realitate care este în permanență programată neuro-ligvistic, așa că e important să fim atenți la limbajul folosit. Legat de acest aspect, ofer și o bomboană, un interviu al lui Dave Letterman cu Kanye West, în care artistul menționează că nu îi place cuvântul „diet” deoarece conține cuvântul „die” în el. Merită urmărit. E important de înțeles rolul fiecăruia, fie că e vorba de o dietă (un regim) ketogenică, fie că e vorba de nutriție ketogenică.

De asemenea, e esențială sinceritatea față de sine și, în momentul în care se începe o dietă ketogenică, să se conștientizeze contextul în care se face această schimbare. Da, este posibil ca o schimbare majoră în alimentatie să fie un factor de stres, dar, în același timp, acest lucru poate să augmenteze ceea ce era acolo deja, însă nu a ieșit la suprafață. Ce vreau să spun este că este foarte posibil ca stresul și nivelul hormonilor de stres care cresc într-o dietă ketogenică să nu fie neapărat legat de dietă în sine, ci să fie de fapt de altundeva, iar o schimbare majoră (fie în alimentație, fie în alt domeniu) să declanșeze această stare de stres.

După cum spuneam, suntem unici. Faptul că unele concluzii au fost expuse după studierea unor indivizi, nu înseamnă că acele informații sunt valabile pentru toți, mai ales că articolul de astăzi se referă la sistemul hormonal, care poate că e cel mai reprezentativ pentru unicitatea noastră. El determina biochimia noastră. Există foarte mulți factori, foarte multe variabile (vârsta, sex, stil de viață, stare de sănătate, obiective, mediu), încât tot ceea ce știm este încă prea puțin pentru a formula vreo concluzie în acest sens.

Mai mult decât atât, cercetările se concentrează pe evidențierea unor date și mecanisme, însă, odată ce ai imaginea de ansamblu, odată ce știi cum funcționează corpul uman în ansamblu, odată ce înțelegi ce înseamnă integrarea sa în Univers, odată ce cunoști ce unelte ai la îndemână, fie că e vorba de performanță, fie că e vorba de revenirea la linia de plutire, este important să știm că există soluții, există alternative, există scurtături. Până la urmă, asta înseamnă biohacking: să știi ce și când să îi dai corpului ca să poată să își facă treaba.

Ketonutriția și interacțiuni hormonale

Principalii hormoni influențați de ketonutriție sunt insulina și partenerul ei – glucagonul, cortizolul, catecolaminele, hormonul de creștere, hormonii de tip steroid, grelina și leptina – controlul sațietății, hormonii tiroidieni (T3). Aceștia sunt cei mai populari hormoni evidențiați în ketonutriție, întrucât, într-un fel sau altul, influențiază metabolismul acizilor grași[2]. Însă, efectele ketonutriției în corp cuprind și alte mecanisme non-hormonale, iar hormonii sunt influențați nu doar de alimentație, ci de o mulțime de alți factori.

Să disecăm puțin acest material și să îi luăm pe rând.

Deși, în acest articol, în scop oarecum didactic, informația este prezentată fragmentat, în mare parte legată de afecțiuni, mecanismele de acțiune se întrepătrund, uneori se suprapun și se influențiază unul pe altul. Un măr putred, dacă nu e îndepărtat din coș, le va afecta și pe celelalte.

Keto în boli metabolice și de nutriție

Personal, nu îmi place să folosesc termenul de boală/boli. Prefer să folosesc în loc dezechilibru/dezechilibre. Practic, bolile sunt, de fapt, manifestari ale dezechilibrelor la nivelul corpului. Faptul că nu se manifestă, nu înseamnă că dezechilibrele nu există.

Acest subiect este tratat în detaliu în alt articol, astfel încât aici voi expune ipoteza și concluziile.

Cele mai întâlnite boli din această categorie sunt diabetul zaharat, obezitatea și afecțiuni cardiovasculare, unele dintre acestea fiind componente ale sindromului metabolic.

Mecanismele principale comune care stau la baza acestor dezechilibre metabolice sunt rezistența la leptină, rezistența la insulină, inflamația, insuficiența enzimatică și altele, mecanisme care au răsunet în metabolismul acizilor grași. Rezistenta la leptină este mecanismul de la rădăcină, iar, restabilindu-l pe acesta, automat se va reflecta în toate celelalte. Acest mecanism este tratat în detaliu în articolul referitor la ketonutriția în dezechilibrele metabolice (link). Rezistența la leptină este mecanismul care, odată înțeles, ne permite să înțelegem atât disfuncțiile de la nivel celular, cât și cele dintre organismul uman și mediul înconjurător. Este legătura între înăuntru și înafară, legătura între micro și macro.

Pentru aceste afecțiuni, dieta ketogenică este deja considerată o prima opțiune terapeutică[3]. Acest lucru este evidențiat și în filmul .

Printr-o o dietă de tip ketogenic se pot reseta toate aceste aceste mecanisme, existând chiar posibilitatea ca pacienții să renunțe la medicație și să ducă o viață sănătoasă. Studiile arată că, pe termen lung, nu au fost observate efecte dăunătoare ale dietelor ketogenice aplicate.

O nutriție sau dietă ketogenică poate fi utilizată nu doar să vindece anumite patologii, ci și să îmbunătățească performanța umana, iar aici vorbim despre aceleași mecanisme deja menționate. Cine nu își dorește o adaptabilitate metabolică care să se reflecte atât în performanțele fizice, cât și în cele cognitive? Regăsiți mai multe detalii în articolul legat de beneficiile dietei ketogenice (Gabriel Peșa).

Ketonutriția și hormonii sexuali

Este vorba despre hormonii sexuali, sau, mai exact, despre hormonii de tip steroid: testosteron, estrogen, cortizol, aldosteron. Acești hormoni sunt sintetizați din molecule de colesterol. Într-o dietă ketogenică, pe lângă faptul că există din start un substrat mai mare pentru sinteza acestor hormoni (grăsimile), este și încurajat metabolismul lipidic (inclusiv al grăsimilor depozitate), așadar, acest proces de sinteză a hormonilor sexuali este augmentat.

În ceea ce privește sexul feminin, au fost studiate și observate dezechilibre precum dereglări ale ciclului menstrual, infertilitatea, sindromul ovarului polichistic, în care nutriția ketogenică s-a dovedit a aduce clare beneficii[4].

O femeie care își schimbă dieta cu una ketogenică, indiferent că are sau nu dezechilibre evidente, poate experimenta sângerări menstruale neprevăzute, mai dese, precum și alte simptome, mai ales în perioada de adaptare. Aceste semne sunt legate tocmai de creșterea sitezei de hormoni sexuali în urma modificării dietei[5].

Estrogenul este principalul hormon feminin. El este sintetizat în ovare, în suprarenale și în celulele adipoase. Deci, cu cât depozitul de grăsime este mai mare, cu atât avem mai mult estrogen. La prima vedere pare un lucru de dorit, nu? Însă nu este chiar așa.

Diferența dintre estrogenul sintetizat în ovare și cel sintetizat în țesutul adipos constă în faptul că cel sintetizat în ovare are un feedback, iar ovarele știu când să sintetizeze sau nu mai mult estrogen, în funcție de cantitatea deja existentă, însă cel sintetizat în țesutul adipos nu are acest feedback, iar celulele de grăsime sintetizează în continuare estrogen, dar și hormoni androgeni (specifici masculini), indiferent dacă estrogenul deja existent este sau nu prea mult. Astfel apare un exces de estrogen și testosteron, iar după cum se știe, orice extremă e dăunătoare. Acesta este mecanismul ptin care apar simptomele sindromului ovarelor polichistice (dureri menstruale, infertilitate, dereglări ale ciclului menstrual, păr facial, îngroșarea vocii, scăderea libido-ului etc.)[6]

După perioada de adaptare, majoritatea femeilor își optimizează perioadele de somn, ciclul menstrual devine regulat și, în plus, crește libido-ul. Este important de menționat faptul că această creștere a libido-ului nu este legată doar de hormonii sexuali, ci, mai ales, de optimizarea funcțiilor neuronale. Orgasmul are loc în creier, care este cel mai puternic organ sexual. Este de la sine înțeles că optimizarea circuitelor neuronale implică și o creștere a senzitivității sale la acțiunea hormonilor sexuali și neurotransmițătorilor care produc plăcere, iar o dietă hiperglucidică în cadrul acestor paciente poate împiedica acest lucru[7].

Dr. Annette Bosworth (Dr. Boz) explică aceste efecte observate în practică la pacientele sale în acest articol.

Deși s-au observat reechilibrări hormonale (nivelul testosteronului liber, LH, FSH)[8] ca rezultat al unei diete ketogenice la femei, aceste dezechilibre pornesc de la nivelul crescut de insulină care se găsește într-o nutriție cu conținut insuficient de grăsimi și cu aport mare de carbohidrați. În timp, apare rezistența la insulină, dar, să nu uităm că rezistența la insulină este precedată de rezistența la leptină (link articol) cu aproximativ 5-7 ani, timp în care se poate acționa.

Mecanismul este similar cu cel găsit în diabetul zaharat de tip 2 și acesta este și motivul pentru care diabetul și obezitatea sunt, de obicei, asociate la o pacientă cu sindromul ovarelor polichistice.

Astfel, dieta ketogenică corect implementată, ajută la reechilibrarea hormonală, însă, dacă rezistența la leptină este foarte mare, dieta ketogenică nu este suficientă. De obicei se ajunge la un platou în care nu se mai obține nicio ameliorare. Singura soluție în acest caz devine postul negru prelungit pentru o perioadă de minim 72 de ore, care are capacitatea de a reseta complet toate procesele metabolice din organism. De asemenea, a se avea în vedere și faptul că un singur post negru de 3 zile nu va reseta definitiv niște procese metabolice care au fost corupte prin stilul de viața pe parcursul a zeci de ani. Nici vorbă. Resetarea acestor mecanisme poate fi realizată, însă este un proces de durată și presupune multă muncă și voință.

Repetiția este cea care a instaurat niște obiceiuri care au ca si consecință aceste dezechilibre. Tot prin repetiție se pot crea obiceiuri care pot avea ca și consecință reechilibrarea organismului. Un post negru nu este suficient pentru o viață.

Recomand să citiți articolul despre ketonutritie și post (link) pentru mai multe detalii.

Acoperind și partea care tine de aspectul masculin, studiile arata ca o dieta ketogenica poate sa crească nivelul de testosteron[9]. Mecanismul este în mare același. Însă, mai degrabă, o dieta ketogenica optimizeaza, de fapt, nivelul producției de hormoni sexuali, corpul știind ce anume sa sintetizeze pentru fiecare persoana în parte, fie ca este de sex feminin, fie ca este de sex masculin.

Ketonutriția și hormonii tiroidieni

Una dintre grijile des întâlnite este legată de funcția glandei tiroide. Aici este foarte important de înțeles cum funcționează aceasta glandă, însă acest mecanism este foarte complex și nu e scopul articolului. Foarte pe scurt, glanda pituitară secretă, pe baza unui mecanism de feedback, hormonul TSH, care comandă tiroidei secreția de T4 (inactiv), care se transformă în T3 (activ), iar acesta din urmă acționează asupra țesuturilor din periferie.

Un profil uzual normal al hormonilor tiroidieni (TSH, FT4, T4, T3) nu înseamnă neapărat că nu putem avea simptomele unui hipotiroidism, la fel cum un profil uzual anormal al hormonilor tiroidieni (în ketonutriție, de obicei, T3 scăzut) nu înseamnă neapărat că avem un hipotiroidism.

În primul scenariu, este important de dozat acel hormon reverse T3. Acesta este un inhibitor competitiv pentru hormonii tiroidieni T3 și T4. Acest lucru înseamnă că reverse T3 este în competiție cu hormonii tiroidieni pentru aceeași receptori. S-a constatat că reverse T3 crește în rezistența la leptină, astfel încât blochează receptorii pentru hormonii tiroidieni, iar aceștia nu au cum să își mai facă efectul. Așadar, chiar dacă profilul tiroidian clasic este în limite normale, nu înseamnă că este totul în regulă din punct de vedere funcțional. Putem astfel să avem simptomele unui hipotiroidism (creștere în greutate, căderea parului, letargie, depresie etc.), cu scăderea metabolismului bazal. Tiroida funcționează normal, dar receptorii pentru hormonii tiroidieni sunt blocați.

În al doilea scenariu, în care scăderea nivelului de T3 este adesea asociată cu o dietă ketogenică, nu înseamnă că avem un hipotiroidism sau simptomele unui hipotiroidism. Hipotiroidismul este diagnosticat prin TSH crescut și FT4 crescut, nu are nicio legătură cu T3. Chiar dacă avem nivele de T3 scăzute, în absența simptomelor activității sale insuficiente, nu există motive de îngrijorare. Din contră, s-a observat că într-o dietă ketogenică cu T3 scăzut există nivele de energie mai mari, iar unele procese catabolice (cum ar fi deteriorarea fibrelor musculare) sunt mai scăzute[10] [11], aducând astfel chiar beneficii. Ideea e că tiroida funcționează perfect normal, însă nu e nevoie de nivele mai mari de T3 pentru ca organismul să își facă treaba.

Ketonutriția și stresul

Există dezbateri și pe această temă, dacă o dieta ketogenică induce stres sau poate să ajute la ameliorarea stresului. Este posibil ca ambele variante să fie un rezultat al unui astfel de regim, de aceea este foarte important ca implementarea ketonutriției să fie adaptată pentru fiecare individ în parte.

Stresul este un răspuns normal al organismului în situații extreme, însă atunci când stresul devine cronic, avem o problemă. Tindem să credem că stresul are ca origine doar aspectele mentale și emoționale, dar uite așa ne scapă din nou ceea ce e în fața ochilor.

Fie că avem un job stresant sau nu, fie că facem sport sau nu, fie că medităm sau nu, un lucru îl facem cu siguranța cu toții: cu toții mâncăm. Ce legătură are asta cu stresul? Pai ia uite că are. Alimentația din ultimele decenii bazată din ce în ce mai mult pe carbohidrați face ca în organismul nostru să existe un stres cronic.

Cum anume? Avem cei doi hormoni care au acțiuni complementare când vine vorba de glucoză: insulina și glucagonul. De fiecare dată când mâncăm carbohidrați, pancreasul secretă insulină pentru a introduce în celulă glucoza. De fiecare dată când glicemia din sânge scade, este secretat glucaconul, pentru a crește prin diferite mecanisme glucoza în sânge. Cu fiecare proces de acest gen, este secretat la pachet și cortizolul, cunoscut ca „hormonul stresului”. Practic, noi ne stresăm corpul de fiecare dată când are loc unul din cele două procese. Și.. ghiciți ce? Evident ca acestea au loc doar într-o nutriție în care sunt prezenți carbohidrații… Pam pam. Avantaj Keto.

Așadar, doar consumul de carbohidrați este în sine un factor de stres. Dacă consumul de carbohidrați e cronic și stresul care vine la pachet cu el e cronic.

Văzut dintr-un alt unghi, stresul, și implicit nivelul de cortizol, este legat de rezistența la leptină, care, în timp, duce la rezistența suprarenaliană, iar mai apoi, când suprarenalele nu mai pot compensa nivelul hormonilor de stres, se epuizează.  (Vezi articolul despre ketonutriția keto în dezechilibre metabolice).

Ketonutriția poate să contribuie la scăderea nivelului de stres și prin optimizarea balanței glutamat (excitator) / GABA (relaxant)[12].

Dacă mergem până la nivel celular, ketonutritia inhibă producția de specii reactive de oxigen la nivel mitocondrial[13], scăzând astfel stresul oxidativ. Automat, dacă nivelul stresului la nivel celular este optim, acest lucru se reflectă în tot organismul.

Stresul poate fi redus de o dietă ketogenică CORECT implementată, adică conform necesităților individuale. În același mod, o dieta ketogenică implementată neadecvat (prea agresiv, prea devreme, nemonitorizată) poate induce un stres mult mai mare decât cel pe care organismul poate să îl compenseze. Este nevoie de monitorizare și este nevoie de echilibru.

De asemenea, sursa de stres poate fi mult înafara ketonutritiei, chiar dacă este descoperită odată cu implementarea acesteia. Așadar, o nutritie ketogenică ajuta în, dar nu rezolvă problemele de pe planul mental și cel emoțional.

Alte interacțiuni

Ketonutriția ar putea să influențeze modul în care funcționează axul hipotalamo-hipofizar. La animalele de studiu s-a observat că, într-o nutriție ketogenică, sunt folosite anumite peptide independente de acest ax, prin care se transmite informația[14]. Există studii care arată faptul că ketonele trec de bariera hematoencefalică și se comportă ca și neurotransmițăatori pentru aceste peptide[15].

Acest mecanism poate fi chiar mai eficient decât cel clasic, iar calea clasică nu pare să fie alterată.

Concluzie

Este probabil cea mai ambiguă concluzie pe care am scris-o până acum. Este o concluzie cu mai multe concluzii, care, în final, duc la importanța personalizării unei diete ketogenice. În general, dar mult mai evident în jocul cu hormonii, ketonutriția își arată atât importanța, dar arată ca este și foarte pretențioasă.

Concluzii:

• “nu tot ce zboară se mănâncă”
• pentru a aduce beneficii, o dietă ketogenică e nevoie să fie monitorizată și personalizată
• sursele dezechilibrelor hormonale pot fi mental-emoționale, însă nutriția ocupă un mare loc atât în manifestarea lor fizică, cât și în optimizarea lor

Pentru o ghidare corespunzatoare în ketonutriție, nu ezitati să mă contactați!

Referințe:

[1] www.gabrielpesa.com – Nutritionist, Biohacker, Antiaging Expert.

[2]                          Alberti KG, Johnston DG, Gill A, Barnes AJ, Orskov H. Hormonal regulation of ketone-body metabolism in man. Biochem Soc Symp. 1978;43:163–82.

[3]                          Gupta, L et al. “Ketogenic diet in endocrine disorders: Current perspectives.” Journal of postgraduate medicine vol. 63,4 (2017): 242-251.

[4]           Mavropoulos JC, Yancy WS, Hepburn J, Westman EC. The effects of a low-carbohydrate, ketogenic diet on the polycystic ovary syndrome: a pilot study. Nutr Metab (Lond). 2005 Dec 16;2:35.

[5]              Liepa GU, Sengupta A, Karsies D. Polycystic ovary syndrome (PCOS) and other androgen excess-related conditions: can changes in dietary intake make a difference? Nutr Clin Pract. 2008 Feb;23(1):63-71.

[6]           Moran LJ, Pasquali R, Teede HJ, Hoeger KM, Norman RJ. Treatment of obesity in polycystic ovary syndrome: A position statement of the androgen excess and polycystic ovary syndrome society. Fertil Steril. 2009;92:1966–82.

[7]           Castellano CA, Baillargeon JP, Nugent S, Tremblay S, Fortier M, Imbeault H, Duval J, Cunnane SC. Regional Brain Glucose Hypometabolism in Young Women with Polycystic Ovary Syndrome: Possible Link to Mild Insulin Resistance. PLoS One. 2015 Dec 9;10(12):e0144116.

[8]           Mavropoulos, John C et al. “The effects of a low-carbohydrate, ketogenic diet on the polycystic ovary syndrome: a pilot study.”Nutrition & metabolism vol. 2 35. 16 Dec. 2005.

[9]           Ketosis Diet and Testosterone | Low Carb Diet Increases Testosterone: Thomas DeLauer

[10]          M U Yang, T B van Itallie, Variability in body protein loss during protracted, severe caloric restriction: role of triiodothyronine and other possible determinants,The American Journal of Clinical Nutrition, Volume 40, Issue 3, September 1984, Pages 611–622.

[11]          Kaptein EM, Fisler JS, Duda MJ, Nicoloff JT, Drenick EJ. Relationship between the changes in serum thyroid hormone levels and protein status during prolonged protein supplemented caloric deprivation. Clin Endocrinol (Oxf). 1985 Jan;22(1):1-15.

[12]          Yudkoff M, Daikhin Y, Melø TM, Nissim I, Sonnewald U, Nissim I. The ketogenic diet and brain metabolism of amino acids: relationship to the anticonvulsant effect. Annu Rev Nutr. 2007;27:415-30.

[13]          Maalouf, M et al. “Ketones inhibit mitochondrial production of reactive oxygen species production following glutamate excitotoxicity by increasing NADH oxidation.” Neuroscience vol. 145,1 (2007): 256-64.

[14]          Adam R. Kennedy et. al. A high-fat, ketogenic diet induces a unique metabolic state in mice. American Journal of Physiology-Endocrinology and Metabolism 2007 292:6, E1724-E1739.

[15]          Pardridge, W.M. Transport of nutrients and hormones through the blood-brain barrier. Diabetologia 20, 246–254 (1981).