La origini

Ghidată de inimă, simt că este timpul să-mi împărtășesc viziunea unică cu privire la bunăstarea noastră în acest proces de a experimenta ceea ce numim … VIAȚĂ.

Îmi amintesc că eram copilă. Ca aproape toți copiii, am fost întrebată ce vreau să fiu când voi fi mare. Pentru mine, nu avea niciun sens pe atunci și nici astăzi nu are. De ce aș vrea să fiu altceva în afară de ceea ce sunt deja?

În viziunea mea, a fi sănătos este egal cu a fi ceea ce ești: în fiecare moment al fiecărei zile, oriunde, oricum, în gândire și în manifestare.

Este atât de simplu. Dar, așa cum spun mereu: simplu nu este neapărat ușor.

Chemarea

Chemarea pe care am avut-o înspre medicină nu a fost vreuna adesea auzită: nu a fost o meserie în familia mea și nici nu am simțit nevoia să fiu un super-erou și să salvez vieți omenești cu orice preț. Nu, cu siguranță nu asta m-a condus acolo. Ce a fost atunci? Privind înapoi în timp cu ochii de acum, văd că nu a fost altceva decât dorința de a înțelege viața. Au fost dintotdeauna prea multe boli, moarte și suferință și ceva din mine mi-a șoptit că viața nu este despre asta.

Facultatea de medicină și practica medicală mi-au oferit o înțelegere mai profundă a corpului nostru, dar nu mi-a răspuns la întrebare. Oamenii încă îmbătrânesc, moartea încă are loc și încă există boală și suferință. Ce îmi scapă?

Universul este foarte generos și foarte elegant. Răspunde întotdeauna. ÎNTOTDEAUNA. Chiar și atunci când nu ești conștient de ceea ce ceri. Astfel, mi s-au oferit experiențele prin care a fost nevoie să trec pentru a înțelege ceea ce a fost nevoie să înțeleg: VIAȚA ca un proces infinit.

Experiențe în arenă

Legătura mea cu Mama Natură s-a consolidat în mulți ani de practicare a sporturilor extreme în aer liber. Natura este cel mai bun profesor și e aici ca să ne oglindim în ea, nu ca să îi râvnim frumusețile și o consumăm ca niște flămânzi incurabili.

Experiențele polarizate pe care le-am adunat prin existența mea ca protagonist pe această planetă au contribuit la imaginea de ansamblu pe care eu trebuia să o văd.

A trăi și a muri, a merge la extreme doar pentru a găsi echilibrul, a cădea  doar pentru a te ridica, a te simți și a fi atât luminos, cât și întunecat, slab și puternic, adult și copil, femeie și bărbat, călău și victimă, a fi atât observatorul, cât și cel observat, toate aceste experiențe sunt un preludiu pentru acceptarea de sine, pentru iubirea necondiționată și oferă posibilitatea alegerii de a transcende condiția umană.

Sufletul meu este aici pentru a servi unui singur scop. Toată pregătirea mea, toate abilitățile mele, toate cunoștințele mele se îmbină perfect pentru a proteja un singur lucru: VIAȚA. Viața din mine și viața din jurul meu. Viața în toate formele ei. Am învățat, m-am opus, am suferit, am acceptat și… am ales.

Cunoașterea ca instrument

Înțelegerea profundă și înțelepciunea provin din experiență.

Dar cunoașterea este integrată cu adevărat prin eliberarea a ceea ce știi deja.

După cum știm cu toții, cunoașterea înseamnă putere. Dar odată cu puterea vine și o mare responsabilitate. Nu este important ce ai, ci ce faci cu ceea ce ai.

Arta de a alege veridicitatea informației și de a accesa și interconecta informațiile din toate domeniile pentru a le organiza în forma ideală în care să fie livrate către cel care are nevoie sunt, pentru mine, niște abilități care mă țin în priză și fac tot ceea ce îmi stă în putință ca să ajung să le masterizez.

Adânc, în interior, știm cu toții ce suntem. Boala, moartea și suferința sunt menite doar să ne arate ceea ce nu suntem. Când începem să respirăm, să bem, să mâncăm, să dormim, să ne mișcăm și să acționăm în rezonanță cu ceea ce suntem, totul se re-așează la locul său.

Medicamentul este în mediul nostru, iar medicul este sufletul nostru. Corpul este cel care oferă feedback-ul. Problema este că, trăind viața într-un mod neautentic, am corupt cititorul. Acesta este momentul în care ne dăm seama că e timpul să cerem Universului ajutor. Nu ai cum repari ceva atâta timp cât toată informația este, într-un fel sau altul, distorsionată și îndepărtată de esență.

Viața ca un cadou

Așadar, medicina, așa cum o văd eu acum, este un proces de „despachetare a vieții”. Viata este un dar. A fost ambalat într-o cutie frumoasă prin imaginarea a ceea ce este înăuntru. Este timpul să desfacem acest cadou, orice ar fi acolo.

Și vă spun că nu am experimentat ceva mai plenar.

Aceasta este vindecarea reală, pe care, este momentul, să o împart cu voi.

UNFOLDING LIFE – un concept deja cunoscut; însă Originalitatea nu constă în a fi diferit, ci în reîntoarcerea la Origini.

Când veți decide că sunteți o prioritate pentru voi înșivă, că vreți să vă vindecați, nu să fiți vindecați, sunt aici pentru a oferi mai departe din ceea ce știu.

Cu drag,

Anca