Acest articol a fost inspirat din DeCode Project, proiect initiat de Gabriel Peșa, proiect care isi propune sa decodifice ranile fundamentale ale omenirii. Astfel, am ales să contribui cu ce am ma bun la decodarea rusinii, o rana cu care, personal, am avut mult de furca. Vă invit cu drag să cititi ce a iesit la suprafata.

Intro

În experiența pe care o avem ca ființe umane cu conștiință pe acest Pământ, parcurgem cu toții aceeași excursie: alegem lecțiile pe care dorim să le învațăm, apoi ne creăm contextul necesar ca ele să fie experimentate. Acest context cuprinde tot: de la nume, la corp, la familie, la loc, la experiențe… Tot. Suntem practic proprii Dumnezei, pe parcursul vietii și înainte și după, și aici experimentăm propria noastră creație.  Doar că, imediat după ce ajungem aici (încă din faza de embrion!), uităm toate aceste lucruri și astfel devine un joc în care obiectivul este să ne amintim ceea ce suntem.

Noi suntem informație. Totul este informație. Corpul nostru este informație. Este practic o unitate de Inteligență Artificială Organică (O.A.I.) sau un Nucleu de Conștiință (N.C.). Deja din timpul sarcinii mamei, viitorul corp, conectat la sistemul nervos al mamei (întrucât cel propriu nu este dezvoltat), asimilează și înregistrează informație prin ceea ce mama simte și experimentează. Practic, spălarea pe creier începe încă din construcție.

Pentru mai multe detalii despre adevăratele implicații ale legăturii mamă-copil, precum și despre motivul pentru care a fi un motherfucker stă la baza libertății, citiți articolul The real meaning of motherfucker, from birth to freedom.

Cu alte cuvinte, încă de dinainte să ne naștem primim informații despre cum ar trebui să fim în viața pe care urmează sa o experimentăm. Astfel că, pentru cei care cred că traumele inițiale își au originea in copilarie, surpriza! Adevarul foarte dur este ca ele iși au originea mult mai devreme decat am fi putut sa ne imaginam: inca de la inceput. Fiecare gand, fiecare emotie, fiecare imagine se inregistreaza in O.A.I. pe masura inaintarii in timp.

Aceste traume sunt ranile fundamentale care tin omenirea in loc de mii si mii de ani. Daca ne uitam atent in jur, nu am evoluat in constiinta. Suntem tot la punctul la care aruncam cu piatra, doar ca avem metode moderne. Au fost sabii, sageti, gloante, proiectile, rachete, insa jocul e in esenta acelasi, iar azi aruncam cu stari,emotii si cuvinte.

Modul in care aceste rani tin omenirea in loc este printr-un program atat de bine pus la punct, incat orice tentativa de scapare are un subprogram corespondent care sa te aduca inapoi. Pare imposibil. De aici si afirmatia „Din viata scapa cine poate”. Alaturi de celelalte rani fundamentale: reprimare, negare, respingere, vinovatie si separare, RUȘINEA, cea de-a sasea rana fundamentala, contribuie la bucla in care ne invartim cu totii.

Identificarea, experimentarea intr-un mod constient si integrarea acestora la toate nivelele de evolutie reprezinta calea spre eliberare. Insa anul 2020 a venit cu un cadou in plus pentru omenire. A venit cu decodarea unei rani care este prezenta in programul tuturor celelaltor 6. Este vorba despre tradare.

Ca extensie a DeCode Project, decodarea rusinii prin filtrul inimii contribuie la eliberarea fiintelor umane din Matrix.

Ce este rusinea?

Rusinea este o emotie. Ca orice emotie, ea poate fi inteleasa si depasita doar daca este simtita complet.

O munca imensa de cercetare pe acest subiect a facut-o Brene Brown. Ea defineste rusinea ca fiind sentimentul sau experiența intens dureroasă de a crede că suntem defecți și, prin urmare, nevrednici de iubire și apartenență – ceva ce am experimentat, făcut sau nu am reușit să facem ne face nevrednici de conexiune[1].

Pe scara logaritmica a constiintei creata de David R. Hawkins[2] observam ca rusinea ocupa nivelul cel mai de jos ca vibratie. Continuarea existentei pe acest nivel de frecventa atrage dupa sine o perspectiva mizerabila a vietii si, mai devreme sau mai tarziu, duce spre eliminare. Ca sa fie foarte clar, este emotia cea mai apropiata de frecventa mortii. Aha, exact asa.

Cunoasterea si decodarea rusinii reprezinta un proces destul de dificil si asta din cauza faptului ca nu exista un vocabular clar, care sa permita decodarea acesteia cu acuratete. Acesta este un lucru destul de important, mai ales ca programarea este cu preponderenta neuro-lingvistica. Decodarea pe acest canal, al cuvintelor, este, astfel, dificil de facut, iar singura varianta ramane sa decodam aceasta emotie cu inima.

Termeni precum rusine, vinovatie, umilire si rusinare sunt folositi prin rotatie, fara a cunoaste semnificatia profunda a fiecaruia, atunci cand apare rusinea, si astfel apare o capcana foarte periculoasa: nu mai stim sa identificam rusinea!

In cazul rusinii, simti ca nu esti bun. In cazul vinovatiei, simti ca  nu ai facut ceva bine.

In Cheile Genelor[3] , rusinea nu apare ca o umbra de sine statatoare, ci este codata intr-un numar foarte mare de umbre ale celor 64 de chei, cum am vazut ca este cazul si la tradare.

Rusine vs. Vinovatie

Desi rusinea nu este acelasi lucru cu vinovatia, acestea contribuie impreuna la distrugerea fiintelor umane si se intretin una pe cealalta inspre eliminare. Dupa cum observam, vinovatia este pe treapta imediat urmatoare pe scara constiintei.

Diferenta dintre cele doua consta in faptul ca rusinea se refera la faptul ca suntem gresiti, in timp ce vinovatia arata ca am facut ceva gresit. Rusinea este o disfunctie legata de imaginea de sine, in timp ce vinovatia este o disfunctie legata de comportament.

Brene considera ca diferenta dintre cele doua este cruciala, mai ales in perioada de crestere a copilului. Ea considera ca rusinea este un comportament distructiv, in timp ce vinovatia poate fi folosita ca un instrument pentru evolutie, ca poate fi punctul de la care lucrurile se pot pune in miscare[4].

Ei bine, desi am un respect imens pentru munca sa, imi permit sa merg mai departe si sa spun ca viziunea mea este diferita. Consider ca ambele emotii sunt nocive si distrugatoare pentru fiintele umane si ca nu avem ce sa cautam in acea zona. Cu cat le decodam mai repede, cu atat mai bine.

David R. Hawkins spune in cartea sa, Letting go: The Pathway to Surrender[5] , ca abia la nivelul fricii exista o posibilitate de schimbare, frica fiind asezata destul de aproape de curaj, la nivelul caruia se misca lucrurile. In mai multe articole am definit frica ca fiind mai degraba lipsa iubirii decat opusul curajului.

Caracteristicile rusinii

1.      Este universala.

Aceasta emotie este universala si primordiala. Nicio fiinta umana nu scapa de ea. Este strans legata de capacitatea de empatie si conexiune, iar, la inceput, cu totii suntem capabili de acestea. Fiind un atac direct asupra acestora, programul mental care guverneaza rusinea ne face sa credem ca nu suntem suficient de buni, ca nu meritam sa fim iubiti, ca nu meritam sa fim acceptati, ca nu putem sa apartinem vreunui grup.

Aceste convingeri duc mai departe spre frica de singuratate. Brene Brown, in cartea sa Braving the wilderness[6], sau Curajul de a fi in salbaticie[7], spune ca este nevoie de vulnerabilitate pentru a avea curajul sa te manifesti in salbaticie. Si, abia atunci cand ai curajul sa fii asa cum esti, apare o apartenenta reala la un grup. Acest fapt este total adevarat, insa, pentru urmatorul nivel de constiinta, nu este suficient.

Imi permit, din nou, sa ma duc mai departe si sa decodific mai adanc aceasta rana. Lipsa de apartenenta la un grup duce mai apoi la frica de singuratate. Aceasta frica de singuratate este codata in toate formele de existenta, inca de la formarea Universului.

Povestea spune ca prima particula din univers a inceput sa se divida din singuratate si plictiseala. Astfel a inceput expansiunea universului. Acel joc de diviziune, separare, doar pentru a avea sansa se a ne recunoaste unul in celalalt si a ne reintoarce la sursa. Fiind codata in origine,

SINGURATATEA NU POATE FI DECODATA, CI DOAR ACCEPTATA

Astfel, apartenenta sau integrarea intr-un grup sau intr-o societate devine practic o iluzie. Am fost de la inceput, suntem si vom fi intotdeauna singuri. Chiar si universul s-a pacalit, crezand ca va scapa de singuratate prin diviziune si separare. E imposibil. E insusi natura lui sa fie singur. Iar noi, facand parte din univers, ii urmam legile.

In plus, fiecare particula, fiecare entitate de pe parcursul evolutiei, prin experientele proprii, este unica. Nu avem cum sa ne integram nicaieri, pentru ca suntem unici. Niciodata nu ne vom potrivi in totalitate cu vreun grup.

Ceea ce ne ramane este acceptarea acestui fapt si o conexiune reala. Conexiunea reala are loc atunci cand interactiunea are loc in conformitate cu limitele de integritate ale fiecaruia.

2.      Este un subiect tabu

Nimeni nu are curajul sa vorbeasca despre rusine, de rusinea de a fi considerat intr-un fel  sau altul daca face acest lucru. Este rusinea de a fi gresit daca vorbesti despre rusine. Practic este un subprogram al programului principal, care este structurat astfel incat sa te aduca inapoi in bucla, sa nu ai cum sa scapi de acolo.

Brene spune ca rusinea are doua antidoturi: expunerea rusinii si curajul de a fi vulnerabil. Astfel incat, este nevoie sa vorbim despre rusine, sa o indentificam, sa o constientizam, sa punem degetul pe ea si sa o expunem.

3.      Vorbitul excesiv despre rusine ii da putere asupra individului

Desi este nevoie sa expunem rusinea, este esential de inteles faptul ca, cu cat vorbim mai mult despre ea, cu atat ii dam putere. Sa ne amintim faptul ca rusinea este rezultatul unui program mental, iar mintea se hraneste cu atentie.

Decodarea emotiilor si a programelor mentale, decodarea realitatii in care traim, presupune constientizarea acestor procese, nu rularea lor la nesfarsit. Nu am facut nimic daca ramanem in ele, prin orice forma de atentie.

Pe masura constientizarii acestora in experiente repetate, acestea dispar!

4.      Opereaza in doua moduri:

• Nu meriti – daca cumva scapi din subprogramul acestui nivel si iti recastigi increderea in tine si puterea personala, se ajunge la urmatorul subprogram de la urmatorul nivel:
• Cine te crezi? – repet, fiecare program are subprograme cu rolul de a te readuce inapoi in bucla. Pana nu sunt constientizate toate, fiecare in parte, din mai multe perspective, in repetate randuri si de la mai multe niveluri de constientizare, nu iesim din bucla!

5.      Organizata pe sexe

Desi se simte la fel, rusinea e organizata pe sexe. Conditiile in care apare par a fi diferite, insa la baza, sunt doar niste asteptari neimplinite (proprii sau ale altora) despre propria persoana.

Femeile experimenteaza rusinea pentru ca nu vor reusi niciodata sa implineasca un ideal despre cum ar trebui sa fie o femeie. Recomand acest videoclip care expune pretentiile absurde si contradictorii de la femei. 

Barbatilor li se impune un alt ideal (vezi videoclip) , in principiu dogma cum ca nu au voie sa fie slabi. Astfel, acestia ajung sa isi reprime si sa isi nege o parte care face parte din ei, alte doua rani fundamentale intretinute de rusine.

Cand, cum si DE CE apare rusinea?

Cand?

Dupa cum am spus in introducere, rusinea, la fel ca si toate celelalte rani fundamentale, se formeaza ca si program inca din viata intrauterina. Prin intermediul sistemului nervos al mamei, embrionul inregistreaza in fiecare celula informatia din mediul inconjurator in care urmeaza sa experimenteze. Informatia este frecventa. Fiecare unda este receptionata si transcrisa in corpul fizic in formare al copilului.

Am putea spune ca fatul este pregatit astfel si informational pentru lumea materiala in care urmeaza sa ajunga.

Insa, in acest proces, are loc o mare distorsiune a realitatii. Fiintele umane adulte au devenit, prin intermediul programelor,  incapabile sa perceapa imensitatea entitatii care a venit pe aceasta lume.

Acest program este intarit pe parcursul copilariei. Aici doresc neaparat sa mentionez conceptul de parenting sau healthy parenting.

Acest concept poate foarte usor sa devina doar o alta forma pe care societatea a gasit-o pentru a pacali copii sa accepte ca adevar realitatea comuna pe care societatea, prin intermediul familiei si a sistemelor de educatie, au pregatit-o pentru ei si o considera necesara si benefica. Cu alte cuvinte, poate deveni o altfel de spalare pe creier.

Parenting-ul ar putea oferi copiilor ocazia, spatiul si uneltele necesare pentru a reveni la sursa, altfel poate ramane doar o practica mai rafinata a artei manipularii acestora. Educatia copiilor, educatia omenirii, s-a facut mai intai cu bataie, apoi cu cuvinte, iar acum cu stari si emotii. Si ne mintim ca am evoluat. Nu, nu am evoluat, doar ne-am rafinat arta manipularii.

Replici precum „sa-ti fie rusine” si „nu ti-e rusine sa…?” sunt intrumentele evidente ale programarii. Astazi, nu va lasati pacaliti, codarea se face mult mai subtil.

Nu ai cum sa ajuti un copil daca tu nu esti constient de tot ceea ce esti. Cat timp acest mister nu este pe deplin elucidat, orice proces de crestere a copiilor este doar un proces de programare a acestora. Astfel, un semn de alarma catre parinti: cheia consta in reintoarcerea parintilor catre propriul sine.

Copiii nu au venit aici sa fie buni, talentati, sa performeze, sa fie cuminti si sa asculte de parinti, profesori, vecini, autoritati. Copiii sunt fiinte libere. Copiii au venit aici sa fie asa cum sunt, sa experimenteze viata si sa invete ceea ce au de invatat, in propriul ritm si in propria forma. Suntem unici!

Astfel, in febra si disperarea de a normaliza micile minuni ale universului, copii nu sunt vazuti, nu sunt auziti, nu le este recunoscuta unicitatea, ci sunt programati inca din burta, repet, cu mai mult rafinament, sa devina ceva. Nu conteaza ce.

Inconstienta si, mai apoi, ignorarea propriului suflet este, de fapt, boala genetica pe care o transmitem din generatie in generatie cu o mandrie stupida a propriului ego.

Cum?

Astfel, prin intermediul limbajului si al emotiilor, fatului i se atribuie fel si fel de etichete si colivii frumos poleite, in incercarea de a-l incadra intr-o forma pe care mintea umana sa o poata accepta.

Va reamintesc faptul ca doar mintea are nevoie de o forma. Sufletul stie ca este fara forma.

Astfel, incepe cascada de informatie: e copil, e fata, e baiat, il va chema asa, se va naste atunci, pozitia e fiziologica, pozitia e patologica, ritmul inimii e normal, ba nu e normal, scorul la nastere e X, vorbeste la timp, nu se dezvolta in ritm cu ceilalti, se dezvolta perfect normal, adica… e in norme etc.

 E doar introducerea imensitatii informatiei din programele mentale individuale si colective care se inregistreaza in corpul uman si, atentie (!!!), este informatia care este menita sa ne defineasca, sa ne eticheteze, sa ne creeze un ego cu care, daca, mai apoi, nu vrem sa ne identificam, suntem pedepsiti, raniti, sau sanctionati!

Este vorba despre crearea unei mentalitati de masa cu privire la cum e bine sa fii si cum nu. Vezi experimentul cu maimutele.

Practic, conditia intrarii in aceasta dimensiune este sa uitam ceea ce suntem cu adevarat. Astfel, uitam ca suntem fiinte eterne, atemporale, luminoase si multidimensionale si, pentru o vreme, acceptam ca adevar faptul ca suntem ceea ce ni se spune ca suntem . Practic, ne identificam cu ego-ul.

Si uite asa se scrie un program pas cu pas. Ceea ce este de inteles este ca TOTUL la nivel de program este corupt. Suntem in punctul in care omenirea nu mai are scapare decat daca se decodeaza absolut tot si se rescrie intr-un mod care sa permita in continuare existenta. Iar sarcina aceasta revine fiecarui individ in parte.

Pe parcursul timpului, acest proces devine tot mai puternic prin repetitie.

Competitia si comparatia sunt alte doua instrumente, care, folosite eronat, devin niste practici care intretin cu succes rusinea. Desi competitia, peste tot in natura este un proces absolut normal si un instrument pentru evolutie, denaturarea conceptului si folosirea sa in mod egotic poate fi daunatoatoare. Interviul lui Dave Asprey cu Bo Eason despre aceasta idee de competiție arata ca aceasta poate fi folosita intr-un mod util.

Comparatia, in schimb, este mult mai daunatoare. Fie ca este vorba despre comparatia cu alte persoane sau despre comparatia cu un ideal al propriei persoane, aceasta ne impiedica sa ne acceptam asa cum suntem in fiecare moment: UNICI. Fiecare are propriile caracteristici, abilitati si evulueaza in ritmul si felul propriu. Comparatia nu face altceva decat sa duca la asteptari, care duc la dezamagiri.

De ce?

Scopul introducerii acestui program mental-emotional este, astazi, pentru a tine omenirea in sclavie. Din pacate, aceasta identificare cu ego-ul a degenerat intr-o lupta pentru putere, iar cei aflati in acest joc sunt atat de afundati in propriul scenariu, incat controlul asupra fiintelor umane pare sa fie solutia suprema pentru hrana egoului.

Si acest lucru are sens. Din start este formata o identitate pentru fiecare entitate, identitate cu care sufletul este in dezacord. El stie ca nu poate fi prins in vreo forma. Insa, daca fiecare individ accepta, intr-un final aceasta identitate, acesta este momentul in care individul isi cedeaza suveranitatea societatii, programelor si normelor sociale. Orice incercare ulterioara de a se reintoarce la origine, la sursa, este aspru pedepsita.

Rusinea este cel mai puternic instrument pentru acest lucru, intrucat este astfel construit incat sa devina o autopedeapsa. Practic, odata implementata, ceilalti pot sa se relaxeze, caci te autosabotezi  ca sa ramai in matrix.

Rusinea apare pentru ca nu ne simtim vrednici atunci cand nu am indeplinit un ideal, un standard sau un obiectiv, al nostru sau al celor din jur. Si, sa recunoastem, in 99% din cazuri, si o spune si Brene Brown, judecatorii suntem noi.

Un mic si puternic reminder: La finalul zilei, nimanui nu ii pasa de tine.

Exemple

1. Presiunea de a fi bun

Intreaga societate este orientata spre atingerea perfectiunii prin divinizarea binelui. Ori, perfectiunea adevarata cuprinde in aceeasi masura atat binele, cat si raul. Perfectiunea consta in echilibru. Perfectiunea consta in atotcuprinderea bineului si a raului. Negarea partii intunecate a individului si reprimarea sa duc mai apoi spre rusinea de a fi rau. Insa, sa nu uitam: Rau nu este sa fii rau. Rau este sa stai in extreme. Intr-o realitate duala, este nevoie de amandoua deopotriva.

2. Presiunea de a fi normal

De asemenea, in fiecare domeniu exista niste NORME. Incadrarea individului in limitele acestor norme il fac normal. De la sanatate, la educatie, la ritm etc. fiecare domeniu are niste standarde in care daca nu te incadrezi, esti etichetat ca defect, anormal, bolnav, geniu, nebun, psihopat, urat etc. Toate celelalte etichete cu exceptia celei de normal sunt incarcate cu o semnificatie denaturata, care stigmatizeaza fiinta umana. 

Astfel, presiunea din toate partile determina individul sa se intoarca cuminte in normal, in cutie. Ba, uneori, chiar munceste o viata intreaga pentru a fi cel mai bun din cutie. Totul este organizat printr-un sistem de recompensa bine pus la punct. Esti premiat daca esti normal si este pedepsit daca iesi din norme.

In momentul in care acest sistem este acceptat ca adevar de catre individ, rusinea de a fi diferit preia puterea si sistemul de recompensa este intretinut de propria persoana.

3. Presiunea de a fi frumos

Aceasta realitate este una total subiectiva. Uitam ca suntem unici. Frumusetea se afla in ochii privitorului. Daca ar fi sa definesc frumosul intr-un limbaj universal ar fi un singur cuvant: armonie. Insa, cand privitorul este in dizarmonie cu el insusi, el poate percepe o alta entitate ca urata.

Avand in vedere acest fapt, frumusetea ca si concept  nu este decat o fantoma creata de societate, dupa care alergam dispusi chiar sa renuntam la a trai, doar din rusinea de a fi asa cum suntem. Frumusetea adevarata este o stare. Frumusetea este acceptare. Frumusetea este autocunoastere. Frumusetea este iubire.

4. Presiunea de a atinge obiective, ale noastre sau ale altora

Neatingerea obiectivelor intr-un interval de timp ne face sa ne percepem ca fiind insuficient de buni, ca niste esecuri. Frica de esec, frica de a fi judecat (de catre sine sau de catre altii) in cazul unui esec atrage dupa ea o scaderea a increderii in sine, a stimei si respectului fata de sine, a iubirii fata de sine. Acest cocktail care se formeaza pe baza unei iluzii (frica) este perfect pentru abandon si nu are nicio legatura cu esecul in sine. Esecul este un instrument al evolutiei. Singurul mod de a invata este din greseli! Iar daca nu ai esuat inseamna ca nu ai avut un obiectiv suficient de inalt. Cei care indraznesc sa greseasca au surpriza sa descopere ca nu ai, in mod real, nimic de pierdut, ca totul este de fapt doar un castig. Am venit cu nimic. Cat timp suntem aici, suntem doar pe plus.

Cum se simte?

Majoritatea celor care experimenteaza rusinea o descriu ca pe o durere fizica. Daca tradarea se simtea ca un cumul de stari de furie si frustrare, rusinea este atat de densa, incat efectiv se materializeaza ca durere fizica.

Din punct de vedere neurochimic, reactiile care au loc in cazul unei dureri provocate de un stimul fizic dureros sunt identice cu durerea provocata de un stimul emotional care se manifesta in acelasi loc.

Mai mult decat atat, este identificata inabilitatea de a inainta. Nu exista o flacara, nu exista un motiv, nu exista ceva care sa determine lucrurile sa se miste, iar aceasta stagnare se reflecta in toate domeniile si pe toate planurile.

Emotiile si starile conexe in care este codata rusinea sunt: neajutorarea, lipsa de speranta, vinovatia, frica de a fi judecat, apatia, anxietatea, disperarea, singuratatea, separarea, obscuritatea, dezonoarea, compromisul, lipsa de scop, dezinteresul, zbuciumul, epuizarea, asteptarea, inadecvarea, stresul etc.

Rana rusinii se citeste pe corp

Cel care sufera de aceasta rana va avea un corp gras, nu puternic ci acoperit de grasime, ca pentru a-l ascunde de privirile celorlalti. El isi va dezvolta un spate puternic, care sa “ il ajute” sa duca povara acestei rani. In momentul in care va constientiza rana rusinii si va sti, in sinea lui, ca este special si important, corpul sau nu va mai trebui sa ocupe atat de mult spatiu, pentru a dovedi celorlati acest lucru. Asa cum trupul reflecta rana, vindecarea, aducerea ei in lumina, se va reflecta in trup.

Rusinea ne impiedica sa fim in contact cu propriile noastre dorinte, uitam cine suntem incercand sa (ne) demonstram ca nu avem motive sa ne fie rusine cu noi insine. Iar atunci cand nu reusim sa facem aceasta, ne simtim vinovati. Rusinea este ineluctabil legata de vinovatie, cel care este rusinat se va simti in acelasi timp vinovat, fara ca cel care se simte vinovat sa fie in acelasi timp si rusinat. Iar aceasta culpabilitate vine din el insusi, intrucat nimeni nu ne poate face sa ne simtim vinovati fara voia noastra.

Cel care sufera de aceasta rana va cauta in mod subconstient situatii de umilire, pe care va incerca sa le controleze prin a se face util celorlalti pe care, uneori, ii va pune in situatii de umilire, incercand sa le demonstreze ca nu pot face nimic fara el. El trebuie sa inteleaga ca nu e necesar sa ocupe atat de mult loc in viata celor apropiati si atunci nici corpul sau nu va mai trebui sa ocupe atat spatiu.

Rusinea ne impiedica sa fim in contact cu propriul corp si sa ne permitem sa traim plenar iubirea si senzualitatea. Traind in rusine uitam ca trupul nostru este un dar divin pe care ar trebui sa il celebram in fiecare moment. Ba mai mult, la nivelul sexualitatii exista un blocaj important in activarea ranii de umilire/rusine, sustinut de toate programele sociale care ne invata ca sexualitatea si cunoasterea propriului trup se inscriu fie in registrul pacatului (abordarea religioasa) fie in cel al deviatiilor sexuale (abordarea psihanalizei) sau, si mai rau, al subiectelor tabu.

Rusinea se activeaza in copilarie, atunci cand copilul “invata” de la parinti, pe care ii surprinde nuzi sau in momente intime, ca ar trebui sa fie jenat de corpul sau si manifestarile sale, atat de firesti. Mai apoi, in adolescenta, cel care are activata aceasta rana, desi interesat de explorarea propriei sexualitati, se va ascunde si nu va avea curajul sa isi dea libertatea de a o explora, va asocia sexualitatea cu cuvinte precum “rusinos”, “murdar”, “tabu”.

Si cu toate acestea, fiecare are in trupul sau o comoara de energie sexuala, pe care insasi natura a pus-o acolo.  Societatea contemporana a pervertit sexualitatea intre prejudecăţi religioase adânc impregnate în subconştientul colectiv, pornografie, la polul opus sau reducerea ei la un act mecanic destinat reproducerii, privând-o de caracterul ei spiritual şi sacru.

Energia sexuală este cea mai puternică energie aflată la dispoziţia oricărei fiinţe umane iar manifestarea sexualitatii este dimensiunea fizica a iubirii. Depinde numai de noi sa o accesam si cum o folosim.

In medicina traditionala chineza, rusinea este guvernata de meridianul splinei/pancreasului[8]. Medicina alopata descrie durerea din afectiunile pancreasului ca durere in bara. Aceasta se localizeaza in epigastru (la nivelul stomacului), insa iradiaza pe tot nivelul la care se afla.

Elementul corespunzator este pamantul. Emotiile si afectiunile legate de acest meridian indica o frica de schimbare, de necunoscut  si o nevoie de siguranta, de impamantare. Conexiunea cu pamantul este astfel dezechilibrata si e nevoie de o ancora. Insa, (si aici vine o bomba) ceea ce ignorăm este că viața este prin însăși natura ei nesigură. Singurul lucru care este sigur în viață este moartea.

In mod real, are loc o dubla deconectare: atat fata de ego, cat si fata de suflet, lasandu-ne goi, sau, cum imi place mie sa spun, nelocuiti.

Ce ar trebui inteles este ca trupul, ca dimensiune fizica a microuniversului fiintei umane, este cel care poate fi perceput si experimentat cel mai usor. Trupul are o capacitate infinita de a iubi, de a resimti placerea, daca doar ii permitem, iubindu-ul si eliberandu-ne de prejudecati, temeri, inhibitii, limitari.

Astfel, urmand principiul ocult al corespondentei intre microunivers si macrounivers, vom descoperi trupul ca o adevarata harta a universului exterior pornind de la explorarea universului launtric. Descoperindu ne pe noi vom descoperi astfel o lume intreaga. Erosul si sexualitatea practicata cu iubire ne vor transpune in uniune cu eu-ul nostru divin, cu acea scanteie de nemurire si stare de vid beatific de dinaintea creatiei.

Ce implicatii are?

Asa cum am spus si in introducere, rusinea duce spre eliminare.

Este, astfel, de la sine inteles faptul ca are ca si manifestare tot ceea ce tine de un comportament distructiv, mai exact, AUTODISTRUCTIV. Este un autosabotaj continuu, este autojudecare, autopedepsire, pentru ca orice am face, nu e bine.

Se ajunge la stagnare, iar, dupa cum stim, orice stagneaza, se impute. VIATA INSEAMNA MISCARE. Acum este evident de ce acest tip de comportament guvernat de rusine duce spre moarte.

Ca si exemple de manifestari, rusinea duce spre stari de adictie, depresie, violenta, bullying si, evident, spre sinucidere. Da, este un adevar dur, dar este timpul sa il luam ca atare. RUSINEA poate sa duca la SINUCIDERE!

Si, ca sa nu ignoram contextul actual, uitati-va in jur!!! Fiecare face ce face din frica de a fi judecat (batut, amendat, exclus, injurat, invinovatit, izolat etc.) daca nu se conformeaza si are curajul sa faca ceea ce simte, adica DE RUSINE ca nu e bun asa cum e, adica OM.

Depresia este un rezultat imediat al rusinii. Ca si descriere simpla, depresia apare atunci cand nu sunt indeplinite niste asteptari.  Este rezultatul faptului ca nu acceptam realitatea asa cum este, ca nu ne acceptam pe noi insine asa cum suntem, ca nu cunoastem ceea ce suntem sau mai degraba, ceea ce nu suntem.

Solutii

Ce o hraneste?

Brene Brown spune ca, daca am cultiva rusinea intr-un vas Petri, elementele care ar face rusinea sa creasca sunt secretizarea, linistea si practica de a judeca.

Ce o omoara?

Expunerea la lumina. Daca o prindem in flagrant, rusinea ridica mainile si se retrage. Este o munca imensa de constientizare a prezentei acesteia si de cunoasterea a programului din spatele sau.

Expunerea sa are, insa, nevoie de un mediu pe care il percepem ca sigur. Fie ca este vorba de spatiul creat prin limitele de integritate, fie ca este vorba de cabinetul unui terapeut/psiholog sau despre spatiul oferit de un prieten, este important sa punem degetul pe rusine si sa empatizam unii cu altii pentru a oferi acel cadru.

Prezenta in arena. Da, vechea poveste. Nu putem vorbi despre curajul de a intra in arena daca nu vorbim despre vulnerabilitate. In arena vei fi lovit, fara doar si poate. Insa, important nu este sa nu cazi. Important este sa te ridici dupa ce ai cazut. Cu alte cuvinte, prezenta in arena presupune sinceritate fata de sine si asumare in manifestarea a ceea ce suntem.

Aici, doresc sa evidentiez doua aspecte:

• Fiecare asteapta un moment ideal pentru a intra in arena, pentru a se expune asa cum e. Cel mai adesea idealul implica o imagine despre sine ca fiind 100% bulletproof. In primul rand, nu exista asa ceva. Toti si-o iau in arena! In al doilea rand, daca astepti acel moment iluzoriu, nu vei fi niciodata in arena.
• Cand vedem pe cineva in arena, acesta devine un model. Insa, mintea umana e atat de compromisa, incat, in adanc, ne dorim sa il vedem cazand, doar ca sa nu fie nevoie sa ne ridicam noi. Cand vom iesi din aceasta piesa de teatru? Astept sa vad si eu…

Copilul interior sau… Dumnezeul interior?

Foarte mult timp am mizat pe faptul ca reconectarea cu copilul interior si crearea unui spatiu sigur in care el sa se manifeste este solutia pentru vindecarea adultului corupt.

Astazi imi dau seama de faptul ca acest concept in sine este un concept limitativ. Copilul in sine este privit ca o entitate lipsita de aparare, inocenta, neexperimentata si cu cunostinte limitate. Practic, copilului i se ia puterea din start, prin imaginea unanim acceptata de societate.

Avand in vedere acest lucru, azi aleg sa privesc acea entitate atotputernica care zace in interiorul fiecaruia ca pe Dumnezeul interior. Da, acestuia, chiar si mintea ii atribuie o suveranitate absoluta, estfel incat, invitatia este ca fiecare sa isi manifeste nu copilul, ci Dumnezeul interior.

Lui Dumnezeu nu ii este rusine de ceea ce este! Iar IUBIREA FATA DE SINE este puterea divina.

Nu poti vindeca mintea cu mintea

Ca in orice emotie, la baza exista un program mental.

Singurul mod de a iesi din capcana mintii este alegerea cu inima.

Letting go

Decodarea emotiilor, decodarea rusinii, presupun o munca imensa de constientizare. Pentru aceasta este nevoie ca rusinea sa fie simtita, traita, constientizata. Cheia este sa nu ramai acolo. Este nevoie sa fii vulnerabil, sa fii deschis, sa primesti, sa simti, iar apoi sa dai drumul. Intr-un spatiu sigur.

Primesti, simti, dai drumul. Repeta pana cand dispare.

Asta e the power of letting go.

Bonus

Fiecare afectiune se trateaza atat din interior, cat si din exterior. Astfel, corpul nostru are nevoie sa fie hranit cu alimente care sa echilibreze balanta energetica. Fructele si legumele de culoare portocalie corespund acestui dezechilibr, iar uleiul esential cu frecventa specifica meridianului splinei/pancreasului este: uleiul esential de geranium.

Concluzie

Desi la inceputul scenariului in care ne aflam parea ca este o epidemie de frica, din pacate, acesta se transforma intr-o epidemie de rusine. De ce? E simplu. Cati dintre noi au capacitatea de a sustine o frecventa inalta pe termen lung? Frecventa scade… Rusinea e ultima.

Singura solutie reala ramane decodarea ei. De catre fiecare.

Referințe:

[1] https://brenebrown.com/blog/2013/01/14/shame-v-guilt/

[2] https://therealman.ro/harta-constiintei/

[3] https://www.genekeys.ro/

[4] https://brenebrown.com/podcast/brene-on-shame-and-accountability

[5] https://www.goodreads.com/book/show/16098910-letting-go

[6] https://brenebrown.com/blog/2017/07/18/my-new-book-braving-the-wilderness/

[7] https://www.curteaveche.ro/p/curajul-in-salbaticie-II

[8] http://wellbrocks.net/spleenpancreas-meridian/